recipisă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECIPÍSĂ, recipise, s. f. Dovadă sau adeverință oficială (detașată dintr-un carnet special) prin care se confirmă primirea unor acte, telegrame, colete, bani etc., destinate a fi expediate. – După
fr. récépissé, germ. Rezepisse.