recipiendar - explicat in DEX

recipiendar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.

recipiendar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*recipiendár, -ă s. (lat. recipiendus, care trebuĭe primit, d. recipere, a primi. V. rețetă). Rar. Persoană care trebuĭe să fie primită solemn într´o societate: discursu recipiendaruluĭ la Academie.

recipiendar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recipiendár (înv.) (-pi-en-) s. m., pl. recipiendári

recipiendar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
recipiendar m. cel primit solemn într’o societate.