reciproc - explicat in DEX

reciproc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acțiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acționează unul asupra celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din amândouă părțile; p. ext. care angajează în egală măsură. ◊ (Log.) Propoziții (sau judecăți) reciproce = propoziții (sau judecăți) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, și invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acțiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuație reciprocă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (și substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme, și invers. Numere reciproce = numere care, înmulțite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus.

reciproc (Dicționar de neologisme, 1986)
RECIPRÓC, -Ă adj. (Despre acțiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acționează unul asupra celuilalt; mutual. ♦ Ecuație reciprocă = ecuație cu o singură necunoscută, ale cărei rădăcini sunt două câte două, una reciprocă celeilalte; teoremă reciprocă (și s.f. ) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme și invers; judecăți reciproce = judecăți în care subiectul uneia poate să devină predicatul celeilalte și invers; reflexiv reciproc = reflexiv care arată că acțiunea este făcută simultan de două obiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele acțiunii celuilalt. ♦ (Despre convenții, obligații) Care angajează în egală măsură părțile contractante. [< fr. réciproque, cf. lat. reciprocus].

reciproc (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECIPRÓC, -Ă adj. (despre fapte, fenomene, sentimente) care acționează unul asupra celuilalt. ♦ (mat.) ecuație reciprocă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia; teoremă reciprocă (și s. f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme și invers; judecăți reciproce = judecăți în care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte și invers; reflexiv reciproc = reflexiv care arată că acțiunea este făcută simultan de două subiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele acțiunii celuilalt. ◊ (despre convenții, obligații) care angajează în egală măsură părțile contractante; mutual. (< fr. réciproque, lat. reciprocus)

reciproc (Dicționaru limbii românești, 1939)
*recipróc, -ă adj. (fr. réciproque, d. lat. reciprocus). Care e între doŭă persoane saŭ obĭecte a căror lucrare merge de la unu la altu: ajutor, dragoste, ură reciprocă. Adv. Se ajută reciproc. V. mutual.

reciproc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recipróc (-ci-proc) adj. m., pl. recipróci; f. reciprócă, pl. recipróce

reciproc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reciproc a. care se face și de o parte și de alta: amicie reciprocă.

reciproc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acțiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acționează unul asupra celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din amândouă părțile; p. ext. care angajează în egală măsură părțile contractante. ◊ (Log.) Propoziții (sau judecăți) reciproce = propoziții (sau judecăți) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, și invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acțiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuație reciprocă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (și substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise, sunt concluziile altei teoreme, și invers. Numere reciproce = numere care, înmulțite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. — Din fr. réciproque, lat. reciprocus.