recircula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECIRCULÁ, recírcul, vb. I.
Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. –
Re1- +
circula (după
fr. récirculer).
recircula (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECIRCULÁ vb. tr. a face să intre într-un proces de circulație. (< fr.
récirculer)
recircula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*recirculá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
recírculărecircula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECIRCULÁ, recircul, vb. I.
Tranz. A face să intre într-un proces de recirculare. —
Pref. re- +
circula (după
fr. récirculer).