reciprocitate - explicat in DEX

reciprocitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECIPROCITÁTE, reciprocități, s. f. 1. Însușirea de a fi reciproc. ♦ Asigurare făcută de către un stat altui stat, cu care întreține relații diplomatice, culturale, comerciale, de a avea un tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urmă stat i-l asigură la rândul său. 2. (Mat.) Relație între două numere, ecuații sau teoreme prin care una dintre ele este reciprocă celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-și schimba forma și traiectoria atunci când este inversat sensul de propagare a luminii. – Din fr. réciprocité, lat. reciprocitas,-atis.

reciprocitate (Dicționar de neologisme, 1986)
RECIPROCITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este reciproc. [Cf. fr. réciprocité].

reciprocitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECIPROCITÁTE s. f. însușirea de a fi reciproc. (< fr. réciprocité, lat. reciprocitas)

reciprocitate (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
reciprocitate, reciprocități s. f. (pub.) înțelegere prin care două echipe sportive înscrise într-un campionat obțin, pe rând, victoria în meciul jucat pe teren propriu.

reciprocitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*reciprocitáte f. (lat. reciprócitas, -átis). Starea și caracteru de a fi reciproc: reciprocitate de sentimente.

reciprocitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reciprocitáte (-ci-pro-) s. f., g.-d. art. reciprocitắții

reciprocitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reciprocitate f. starea celor reciproce.

reciprocitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECIPROCITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi reciproc. ♦ Aplicare de către un stat altui stat, cu care întreține relații diplomatice, culturale, comerciale, a unui tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urmă stat i-l aplică la rândul său. 2. (Mat.) Relație între două numere, ecuații sau teoreme prin care una dintre ele este reciprocă celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-și schimba forma și traiectoria atunci când este inversat sensul de propagare a luminii. — Din fr. réciprocité, lat. reciprocitas, -atis.