recipiendar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și
f. (
Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită:
p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [
Pr.:
-pi-en-] – Din
fr. récipiendaire.