recipient - explicat in DEX

recipient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECIPIÉNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru păstrarea și transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub formă de granule sau de pulbere. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. récipient, lat. recipiens, -ntis.

recipient (Dicționar de neologisme, 1986)
RECIPIÉNT s.n. 1. Vas în care se ține, se transportă un material solid (în stare de granule sau de pulbere), lichid sau gazos. 2. (Biol.) Organism care primește un organ, un țesut, o genă etc. [Pron. -pi-ent, pl. -te, -turi. / < fr. récipient, cf. lat. recipiens – care primește].

recipient (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECIPIÉNT s. n. 1. vas pentru colectarea, păstrarea sau transportul unor materiale solide (în stare de granule sau de pulbere) ori a unor substanțe lichide ori gazoase. 2. (biol.) organism care primește un organ, un țesut, o genă etc. (< fr. récipient, lat. recipiens)

recipient (Dicționaru limbii românești, 1939)
*recipiént n., pl. e (lat. recipiens, -éntis, care primește, d. recipere, a primi. V. receptacul). Vas orĭ cavitate în care se adună un lichid orĭ un fluid la o mașină: recipientu alambiculuĭ. Clopotu supt [!] care se face vidu la mașina pneŭmatică.

recipient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recipiént (-pi-ent) s. n., pl. recipiénte

recipient (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
recipient n. 1. vas chimic de primit un lichid sau gaz; 2. clopot de sticlă așezat pe platoul mașinei pneumatice.

recipient (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECIPIÉNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru păstrarea și transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub formă de granule sau de pulbere. [Pr.: -pi-ent] — Din fr. récipient, lat. recipiens, -ntis.