vrej - explicat in DEX

vrej (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VREJ, vrejuri, s. n. Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare; p. ext. lăstar. [Pl. și (m.) vreji] – Din bg. vrež.

vrej (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
vrej (vrejuri), s. n. – Tulpină, lăstar al plantelor agățătoare. – Var. vreaje, vreajă. Mr. vreaje. Bg. vrĕža, sb. vriež (Tiktin; Conev 50).

vrej (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!vrej s. n., pl. vréjuri

vrej (Dicționaru limbii românești, 1939)
vrej m. (sîrb. vrež, -ža, bg. -ža). Munt. Curpen, cotor de plantă tîrîtoare, ca la dovleac, la pepene ș. a.

vrej (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vrej n. cotor de plantă: ți-ai întors vrejul ca dovleacul PANN. [Origină necunoscută].

vrej (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VREJ, vrejuri, s. n. Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare; p. ext. lăstar. [Pl. și: (m.) vreji] — Din bg. vrež.