vremelnicesc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VREMELNICÉSC, -EÁSCĂ,vremelnicește, adj. (Înv. și arh.) Vremelnic. – Vremelnic + suf. -esc.
vremelnicesc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vremelnicésc (înv.) adj. m., f. vremelniceáscă; pl. m. și f. vremelnicéști
vremelnicesc(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VREMELNICÉSC, -EÁSCĂ, vremelnicești, adj. (înv.) Vremelnic. — Vremelnic + suf. -esc.