vremelnic - explicat in DEX

vremelnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VREMÉLNIC, -Ă, vremelnici, -ce, adj. De scurtă durată; temporar, trecător; instabil; efemer; vremelnicesc. ♦ Spec. Care are o viață efemeră. – Vreme + suf. -elnic.

vremelnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vremélnic adj. m., pl. vremélnici; f. vremélnică, pl. vremélnice

vremelnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
vremélnic, -ă adj. (vsl. vrĭemenĭnŭ cu sufixu -ic). Temporar, pe cîtva timp. Adv. A trăit vremelnic în străinătate. – Maĭ rar și -icesc (adj.)

vremelnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vremelnic a. temporar. [Slav. VRIEMENÌNŬ].

vremelnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VREMÉLNIC, -Ă, vremelnici, -ce, adj. De scurtă durată; temporar, trecător; instabil; efemer; vremelnicesc. ♦ Spec. Care are o viață efemeră. — Vreme + suf. -elnic.