uzură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UZÚRĂ1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦
Fig. Slăbire, oboseală, epuizare.
2. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din
fr. usure.