uzurpa - explicat in DEX

uzurpa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.

uzurpa (Dicționar de neologisme, 1986)
UZURPÁ vb. I. tr. A pune mâna prin viclenie, cu sila pe un bun, pe un titlu al cuiva. ♦ (Fig.) A obține (ceva) prin înșelătorie, pe nedrept. [P.i. uzúrp, -pez, 3,6 -pă. / cf. fr. usurper, lat. usurpare].

uzurpa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UZURPÁ vb. tr. a acapara, a-și însuși prin violență sau prin fraudă un bun, un drept, o calitate etc. (< fr. usurper, lat. usurpare)

uzurpa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă

uzurpà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
uzurpà v. 1. a pune mâna, cu de-a sila sau viclenește, pe averea, pe un titlu ce aparține altuia; 2. fig. a obține prin fraudă, fără drept: a uzurpa numele de învățat.

uzurpa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. — Din fr. usurper, lat. usurpare.