uzurpare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de
a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. –
V. uzurpa.uzurpare (Dicționar de neologisme, 1986)UZURPÁRE s.f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. [<
uzurpa].
uzurpare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)uzurpáre s. f.,
g.-d. art. uzurpắrii; pl. uzurpắriuzurpare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de
a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. —
V. uzurpa.