uzufructuar - explicat in DEX

uzufructuar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UZUFRUCTUÁR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier.

uzufructuar (Dicționar de neologisme, 1986)
UZUFRUCTUÁR, -Ă s.m. și f. Deținător al unui drept de uzufruct (asupra unui lucru). [Pron. -tu-ar. / cf. lat. usufructuarius, fr. usufructuaire].

uzufructuar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UZUFRUCTUÁR, -Ă s. m. f. deținător al unui drept de uzufruct. (< lat. usufructuarius, după fr. usufruitier)

uzufructuar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uzufructuár (-zu-fruc-tu-ar) s. m., pl. uzufructuári

uzufructuar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*uzufructuár, -ă adj. (lat. usufructuarius). Jur. Care dă numaĭ folosința, nu și proprietatea. S. m. și f. Cel ce are uzufructu.

uzufructuar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
uzufructuar a. care dă numai folosința nu și proprietatea. ║ m. cel ce are un uzufruct.

uzufructuar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UZUFRUCTUÁR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] — Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier.