uzură - explicat in DEX

uzură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UZÚRĂ¹ s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 2. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. – Din fr. usure.

uzură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UZÚRĂ², uzuri, s. f. (Înv.) Camătă, dobândă; cămătărie. – Din lat. usura, fr. usure.

uzură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UZÚRĂ¹ s.f. 1. ~ ◊ Pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării. ♦ Uzură morală = pierdere a valorii mașinilor, instalațiilor, clădirilor etc. ca urmare a creșterii productivității muncii sociale sau a apariției altor mașini, mai perfecționate.

uzură (Dicționar de neologisme, 1986)
UZÚRĂ s.f. 1. Deteriorare a unei piese sau a unui sistem tehnic datorită unei întrebuințări îndelungate; uzaj. ♦ Pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării. ♦ (Fig.) Slăbire, oboseală, epuizare. 2. (Fig.; rar) Corupție, desfrâu. [< fr. usure, it., lat. usura].

uzură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uzúră¹ (deteriorare) s. f., g.-d. art. uzúrii

uzură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uzúră² (camătă, corupție) (înv.) s. f., g.-d. art. uzúrii; pl. uzúri

uzură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*uzúră f., pl. ĭ (lat. usura). Uzare, stricarea unuĭ lucru pin [!] întrebuințare: uzura instrumentelor. Camătă.

uzură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
uzură f. camătă.

uzură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UZÚRĂ¹ s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 22. Fig. (Rar) Corupție, desfrâu. — Din fr. usure.

uzură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UZÚRĂ², uzuri, s. f. (înv.) Camătă, dobândă; cămătărie. — Din lat. usura, fr. usure.