uzurar - explicat in DEX

uzurar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. – Din fr. usuraire, lat. usurarius.

uzurar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uzurár (înv.) adj. m., s. m., pl. uzurári; adj. f. uzuráră, pl. uzuráre

uzurar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*uzurár, -ă adj. (lat. usurarius). Cămătăresc: împrumut uzurar. S. m. Cămătar. Adv. Cu camătă.

uzurar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
uzurar a. cu uzură: împrumutul uzurar.

uzurar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UZURÁR, -Ă, uzurari, -e, adj., s. m. (înv.) 1. Adj. Cămătăresc. 2. S. m. Cămătar. — Din fr. usuraire, lat. usurarius.