utilitar - explicat in DEX

utilitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UTILITÁR, -Ă, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile (imediate), care pune pe primul plan utilitatea (imediată); preocupat de interese materiale. – Din fr. utilitaire.

utilitar (Dicționar de neologisme, 1986)
UTILITÁR, -Ă adj. Referitor la utilitate, din punctul de vedere al utilității; preocupat de interese materiale. [< fr. utilitaire].

utilitar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UTILITÁR, -Ă adj. referitor la utilitate, din punctul de vedere al utilității; preocupat de interese materiale. (< fr. utilitaire)

utilitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
utilitár adj. m., pl. utilitári; f. utilitáră, pl. utilitáre

utilitar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*utilitár, -ă adj. (d. utilitate; fr. -taire). Care consideră numaĭ utilitatea: morală utilitară. Subst. Un utilitar (utilitarist).

utilitar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
utilitar a. și m. care tinde la utilitate, care nu recunoaște ca principiu al binelui decât utilitatea.

utilitar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UTILITÁR, -Ă, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile (imediate), care pune pe primul plan utilitatea (imediată); preocupat de interese materiale. — Din fr. utilitaire.