utilare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UTILÁRE, utilări, s. f. Acțiunea de
a utila. –
V. utila.utilare (Dicționar de neologisme, 1986)UTILÁRE s.f. Acțiunea de a utila și rezultatul ei; înzestrare. [<
utila].
utilare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)utiláre s. f.,
g.-d. art. utilắrii; pl. utilắriutilare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UTILÁRE, utilări, s. f. Acțiunea de
a utila. —
V. utila.