utilitate - explicat in DEX

utilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UTILITÁTE, utilități, s. f. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. – Din fr. utilité, lat. utilitas, -atis.

utilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
UTILITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. [Cf. fr. utilité, lat. utilitas].

utilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UTILITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este util(izabil). ◊ folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. (< fr. utilité, lat. utilitas)

utilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
utilitáte s. f., g.-d. art. utilitắții; (dotări) pl. utilitắți

utilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*utilitáte f. (lat. utílitas, -átis). Calitatea de a fi util, folos: lucru de mare utilitate.

utilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
utilitate f. folos.

utilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UTILITÁTE, utilități, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ (Ec. pol.) Capacitatea unui bun material sau serviciu de a satisface o necesitate prin folosirea în procesul de producție sau în consumul personal. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. 2. (La pl.) Servicii (energie electrică și termică, canalizare, apă și gaze, telefon) de care beneficiază o unitate economică, de obicei productivă. — Din fr. utilité, lat. utilitas, -atis.