utilitarist - explicat in DEX

utilitarist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste.

utilitarist (Dicționar de neologisme, 1986)
UTILITARÍST, -Ă adj. Referitor la utilitarism; (p. ext.) care are în vedere, care urmărește numai utilul. // s.m. și f. Adept al utilitarismului; (p. ext.) cel care vede în toate numai profitul personal și utilitatea. [< fr. utilitariste].

utilitarist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UTILITARÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al utilitarismului. 2. (cel) care vede în toate numai profitul personal și utilitatea. (< fr. utilitariste)

utilitarist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
utilitaríst adj. m., s. m., pl. utilitaríști; adj. f., s. f. utilitarístă, pl. utilitaríste

utilitarist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*utilitaríst, -ă s. Partizan al utilitarizmuluĭ [!]. Adj. Morală utilitaristă.

utilitarist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UTILITARÍST, -Ă, utilitariști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupă (exclusiv) de folosul imediat (și personal) al lucrurilor; care se bazează pe considerente practice. 2. S. m. și f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoană care apreciază totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. — Din fr. utilitariste.