utilitarism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UTILITARÍSM s. n. Concepție filozofică care consideră că utilul este principiul tuturor valorilor. ♦ Concepție etică potrivit căreia ceea ce este util este și moral. – Din
fr. utilitarisme.utilitarism (Dicționar de neologisme, 1986)UTILITARÍSM s.n. Concepție care reflectă interesele și stările de spirit ale burgheziei liberale engleze din epoca înfloririi capitalismului în Anglia (sec. XIX). ♦ Teorie etico-filozofică care consideră utilitatea, folosul personal drept criteriu al moralității comportării oamenilor. [< fr.
utilitarisme].
utilitarism (Marele dicționar de neologisme, 2000)UTILITARÍSM s. n. 1. concepție filozofică ce consideră utilitatea drept principiu al tuturor valorilor. ◊ doctrină etică din sec. XIX, potrivit căreia criteriul moralității îl constituie utilitatea, folosul personal. 2. spirit utilitar. (< fr.
utilitarisme)
utilitarism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)utilitarísm s. n.utilitarism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)utilitarism n. doctrina utilitarilor.
utilitarism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UTILITARÍSM s. n. 1. Spirit utilitar.
2. Doctrină care plasează valoarea supremă în utilitate, aceasta putând fi de diferite feluri. ♦ Concepție care explică morala prin utilitate. — Din
fr. utilitarisme.