util - explicat in DEX

util (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. – Din fr. utile, lat. utilis.

util (Dicționar de neologisme, 1986)
UTÍL, -Ă adj. Folositor, trebuincios, necesar. ♦ În timp util = la timp, la momentul potrivit. ♦ s.n. Ceea ce folosește la ceva. [Cf. fr. utile, lat. utilis].

util (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UTÍL, -Ă adj. (și s. n.) folositor, trebuincios, necesar. ♦ în timp ~ = la momentul potrivit. (< fr. utile, lat. utilis)

util (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
utíl adj. m., pl. utíli; f. utílă, pl. utíle

util (Dicționaru limbii românești, 1939)
*útil, -ă adj. (lat. útilis). Folositor. Adv. A lucra util. – Fals utíl (fr. utile).

util (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
util a. folositor. ║ n. ceea ce este util: a împreuna utilul cu plăcutul.

util (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UTÍL, -Ă, utili, -e, adj. Care poate servi la ceva, care este folositor, necesar. ◊ Loc. adv. În timp util = la timp, la momentul oportun. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce servește, folosește la ceva. — Din fr. utile, lat. utilis.