utila - explicat in DEX

utila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller.

utila (Dicționar de neologisme, 1986)
UTILÁ vb. I. tr. A înzestra, a dota cu utilajul necesar. [< fr. outiller].

utila (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UTILÁ vb. tr. a înzestra, a dota un atelier, o fabrică cu utilajul necesar. (< fr. outiller)

utila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
utilá (a ~) vb., ind. prez. 3 utileáză

utila (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. — Din fr. outiller.