ursoaică - explicat in DEX

ursoaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
URSOÁICĂ, ursoaice, s. f. 1. Femela ursului; ursoaie (1). 2. (Reg.) Coș de sobă care trage fumul de la o sobă lăturalnică și îl transportă într-un coș mai mare; coș de nuiele lipite cu pământ, construit deasupra cuptorului, prin care iese fumul până la acoperiș; ursoaie (2). 3. (Reg.) Stâlp sau bârnă de susținere la o construcție; ursoaie (3). – Urs + suf. -oaică.

ursoaică (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ursoaică, ursoaice s. f. (intl.) 1. casă de bani. 2. iubită, amantă.

ursoaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ursoáică s. f., g.-d. art. ursoáicei; pl. ursoáice

ursoaică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ursoaică f. 1. femeiușca ursului; 2. sensuri tehnice: a) coșul din pod la casele țărănești; b) pl. stâlpii ce țin podul morii. [Pentru sensurile de sub 2, cf. urs].

ursoaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
URSOAÍCĂ, ursoaice, s. f. 1. Femela ursului; ursoaie (1). 2. (Reg.) Coș de sobă care trage fumul de la o sobă lăturalnică și îl transportă într-un coș mai mare; coș de nuiele lipite cu pământ, construit deasupra cuptorului, prin care iese fumul până la acoperiș; ursoaie (2). 3. (Reg.) Stâlp sau bârnă de susținere la o construcție; ursoaie (3). — Urs + suf. -oaică.

ursoaĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
ursoáĭcă (oaĭ o silabă) f., pl. e. Femeĭa ursuluĭ (numită și ursoaĭe. Cp. cu ghionoaĭe). Est ș. a. Partea de sus a „cahleĭ”, hornu gros al vetreĭ la casele de moda veche (Șez. 36, 35).