ursoaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URSOÁICĂ, ursoaice, s. f. 1. Femela ursului; ursoaie (
1).
2. (
Reg.) Coș de sobă care trage fumul de la o sobă lăturalnică și îl transportă într-un coș mai mare; coș de nuiele lipite cu pământ, construit deasupra cuptorului, prin care iese fumul până la acoperiș; ursoaie (
2).
3. (
Reg.) Stâlp sau bârnă de susținere la o construcție; ursoaie (
3). –
Urs +
suf. -oaică.