ursoaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URSOÁIE, ursoi, s. f. 1. (Rar) Ursoaică (
1).
2. (
Reg.) Ursoaică (
2).
3. (
Reg.) Ursoaică (
3). ♦ Fiecare dintre bârnele în ale căror scobituri se fixează jugul joagărului. [
Pr.:
-soa-ie] –
Urs +
suf. -oaie.ursoaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ursoáie (înv., reg.) s. f., art.
ursoáia, g.-d. art.
ursóii / ursoáiei; pl.
ursói / ursoáieursoaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)URSOÁIE, ursoi, s. f. 1. (Rar) Ursoaică (
1).
2. (
înv. și
reg.) Ursoaică (
2).
3. (
înv. și
reg.) Ursoaică (
3). ♦ Fiecare dintre bârnele. în ale căror scobituri se fixează jugul joagărului. [
Pr.: -
soa-ie. —
Pl. și:
ursoaie] —
Urs +
suf. -
oaie.