ursit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)URSÍT, -Ă, ursiți, -te, adj.,
s. f. (În credințele și basmele populare)
1. Adj. (Despre viața, soarta etc. cuiva) Care a fost stabilit de mai înainte; menit, predestinat. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soț (sau soție) cuiva; ursitor (
1).
2. S. f. Destin, soartă; fatalitate.
3. S. f. Ursitoare,
v. ursitor (
2). –
V. ursi.