umărar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UMĂRÁR s. n. v. umerar.umărar (Dicționaru limbii românești, 1939)umărár și
-erár n., pl.
e (după lat.
humĕrale, un fel de manta militară. V.
umeral. Cp. cu
epolet).
Vechĭ (Dos.). Un fel de pelerină (V.
omofor).
Azĭ. Cuĭer portativ (o scîndurică atîrnată orizontal pe care se întinde un surtuc ș. a.).
umărar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)UMĂRÁR s. n. v. umerar.