umanist - explicat in DEX

umanist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
UMANÍST, -Ă, umaniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept, partizan al umanismului. ♦ (La m.) Savant din sec. XVII, care studia operele antichității. 2. Adj. Care aparține umanismului, privitor la umanism, caracteristic umanismului; care este de domeniul culturii clasice; umanistic. 3. S. m. și f. Elev de liceu care urmează învățământul umanistic. – Din fr. humaniste.

umanist (Dicționar de neologisme, 1986)
UMANÍST, -Ă adj. Care aparține umanismului, privitor la umanism; de domeniul culturii clasice; umanistic. // s.m. și f. 1. Adept, partizan al umanismului. ♦ Savant din sec. XIV-XV, care studia operele antichității. 2. Elev de liceu care urmează secția umanistică. [< fr. humaniste, it. umanista].

umanist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
UMANÍST, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al umanismului; de domeniul culturii clasice; umanistic. II. s. m. artist, gânditor aparținând umanismului Renașterii; cărturar din epoca Renașterii care studia operele antichității. (< fr. humaniste)

umanist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
umaníst adj. m., s. m., pl. umaníști; adj. f., s. f. umanístă, pl. umaníste

umanist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*umaníst, -ă s. (d. uman). Adept al umanizmuluĭ [!]: Erasm fu un umanist de geniŭ. Adj. Direcțiunea umanistă.

umanist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
umanist m. 1. cel ce predă umanioarele; 2. reprezentant al studiilor clasice, în epoca renașterii.

umanist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
UMANÍST, -Ă, umaniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. Adj. Care aparține umanismului (1), care se bazează pe umanism sau promovează umanismul. ♦ Care este de domeniul culturii clasice, care se consacră studiului operelor clasice greco-latine; umanistic. 2. S. m. și f. Adept, partizan al umanismului (1). 3. S. m. Artist, gânditor care aparține umanismului Renașterii; cărturar din epoca Renașterii, care studia operele Antichității. 4. S. m. și f. Student sau elev de liceu care urmează învățământul umanistic. — Din fr. humaniste.