uluit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. –
V. ului.uluit (Dicționaru limbii românești, 1939)uluít, -ă adj. Foarte confuz, foarte zăpăcit (uĭmit, încurcat) de cele văzute saŭ auzite:
rămase uluit cînd auzi grozava veste.uluit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)uluit a. și adv. foarte confuz.
uluit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. —
V. ului.