uluire - explicat in DEX

uluire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ULUÍRE, uluiri, s. f. Faptul de a ului; uimire, surprindere, uluială. Buimăceală, năuceală. – V. ului.

uluire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uluíre s. f., g.-d. art. uluírii; pl. uluíri

uluire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ULUÍRE, uluiri, s. f. Faptul de a ului; uimire, surprindere, uluială. ♦ Buimăceală, năuceală. — V. ului.