uluitor - explicat in DEX

uluitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ULUITÓR, -OÁRE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] – Ului + suf. -tor.

uluitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
uluitór (-lu-i-) adj. m., pl. uluitóri; f. sg. și pl. uluitoáre

uluitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ULUITÓR, -OÁRE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] — Ului + suf. -tor.