temeritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEMERITÁTE, temerități, s. f. Îndrăzneală mare, cutezanță. – Din
fr. témérité, lat. temeritas, -atis.temeritate (Dicționar de neologisme, 1986)TEMERITÁTE s.f. Îndrăzneală, cutezanță mare, nesocotință. [Cf. fr.
témérité, lat.
temeritas].
temeritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)TEMERITÁTE s. f. îndrăzneală mare, cutezanță. (< fr.
témérité, lat.
temeritas)
temeritate (Dicționaru limbii românești, 1939)*temeritate f. (lat.
teméritas, -átis). Îndrăzneală nebună.
temeritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)temeritáte s. f.,
g.-d. art. temeritắții; pl. temeritắțitemeritate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)temeritate f. cutezanță nesocotită și prezumpțioasă.
temeritate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TEMERITÁTE, temerități, s. f. îndrăzneală mare, cutezanță. — Din
fr. témérité, lat. temeritas, -atis.