temeni - explicat in DEX

temeni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea.

temeni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă

temenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
temenì v. a face temenele, a se ploconi: ienicerii de 'mi sosia, bună ziua că-i dedea, și frumos se temenia POP.

temeni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. — Din temenea.