temere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÉMERE, temeri, s. f. Faptul de
a (se) teme; frică, teamă, temut
1 (
1). ♦ (
Înv.) Gelozie. –
V. teme.temere (Dicționaru limbii românești, 1939)témere f. (V.
tem). Frică, teamă:
înainta cu multă temere, starea bolnavuluĭ inspira temerĭ.temere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)témere s. f.,
g.-d. art. témerii; pl. témeritemere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)temere f.
1. mișcare penibilă a sufletului care îl face să evite ceeace-i pare periculos, amenințător;
2. sentiment de neliniște, de teamă respectuoasă. [V. teme].
temere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÉMERE, temeri, s. f. Faptul de
a (se) teme; frică, teamă, temut
1 (
1). ♦ (
înv.) Gelozie. —
V. teme.