temeteu - explicat in DEX

temeteu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEMETÉU, temeteie, s. n. (Reg.) Cimitir. – Din magh. temetö.

temeteu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
temetéu (-ée), s. n. – (Trans.) Cimitir. Mag. temető (Tiktin).

temeteu (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
temetéu, -eie, -auă, (timiteu), s.n. – Cimitirul din afara satului (spre diferență de țintirim = cimitirul de la biserică). În temeteu se îngroapă săracii, taxele fiind mai mici. – Din magh. temetõ „cimitir„.

temeteu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
temetéu (reg.) s. n., art. temetéul; pl. temetéie

temeteu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEMETÉU, temeteie, s. n. (Reg.) Cimitir. — Din magh. temetö.

temeteŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
temetéŭ n., pl. eĭe (ung. temetö). Trans. Maram. Cimitir.