tanana - explicat in DEX

tanana (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TANANÁ s. f. (Reg.) Numele unui dans țigănesc; melodie după care se execută acest dans; tananica. – Din țig. tanana.

tanana (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tananá (-ále), s. f. – Dans țigănesc. Origine necunoscută, probabil țig.

tanana (Dicționaru limbii românești, 1939)
tananá f. (șig.). Dansu dancilor care țopăĭe cerînd parale cînd trec boĭeriĭ: danciĭ joacă tananaŭa. – Și tananíca, ĭar ca adv. tananíca-tanana: cînd ĭ-am ars Țiganuluĭ un bicĭ, a început a juca tananica-tanana ! (Zic și Italieniĭ tananai, gălăgie).

tanana (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tananá (reg.) s. f., art. tananáua

tanana (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TANANÁ s. f. (Reg.) Numele unui dans țigănesc; melodie după care se execută acest dans; tananica. — Din țig. tanana.

tananà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tananà f. horă țigănească executată de băieți și fete de țigani cari (lovindu-și trupul cu picicoarele și sărind în loc pe marginea drumului) joacă înaintea călătorilor cerându-le de milă: când ei juca tananaua AL. [Vorbă luată din țigănește].