tanana (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TANANÁ s. f. (
Reg.) Numele unui dans țigănesc; melodie după care se execută acest dans; tananica. – Din
țig. tanana.tanana (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tananá (-ále), s. f. – Dans țigănesc. Origine necunoscută, probabil
țig.tanana (Dicționaru limbii românești, 1939)tananá f. (șig.). Dansu dancilor care țopăĭe cerînd parale cînd trec boĭeriĭ:
danciĭ joacă tananaŭa. – Și
tananíca, ĭar ca adv.
tananíca-tanana: cînd ĭ-am ars Țiganuluĭ un bicĭ, a început a juca tananica-tanana ! (Zic și Italieniĭ
tananai, gălăgie).
tanana (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tananá (
reg.)
s. f.,
art. tananáuatanana (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TANANÁ s. f. (
Reg.) Numele unui dans țigănesc; melodie după care se execută acest dans; tananica. — Din
țig. tanana.tananà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tananà f. horă țigănească executată de băieți și fete de țigani cari (lovindu-și trupul cu picicoarele și sărind în loc pe marginea drumului) joacă înaintea călătorilor cerându-le de milă:
când ei juca tananaua AL. [Vorbă luată din țigănește].