tanagra - explicat in DEX

tanagra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TANÁGRA s. f. Nume dat statuetelor de pământ ars care s-au găsit în necropolele de la Tanagra, în Grecia (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). – Din fr. tanagra.

tanagra (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TANÁGRA s. f. 1. figurină de pământ ars, reprezentând femei sau grupuri de copii, care s-a găsit în necropolele din Tanagra. 2. (fig.) tânăr cu forme grațioase. (< fr. tanagra)

tanagra (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TANAGRÁ, tanagrale, s. f. Nume dat statuetelor artistice de pământ ars, făcute în Grecia antică (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). – Fr. tanagra.

tanagra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!tanágra (statuetă) (-na-gra) s. f., g.-d. art. tanágrei; pl. tanágre

tanagra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*Tanágra (localitate) s. propriu f., g.-d. Tanágrei

tanagra (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Tanagra f. orășel în Beoția, celebru pentru figurinele de teracotă lucrate cu măestrie și descoperite acolo într’o veche necropolă.

tanagra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TANÁGRA, tanagre, s. f. Nume dat statuetelor de pământ ars care s-au găsit în necropolele de la Tanagra, în Grecia (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). — Din fr. tanagra.