tananica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TANANÍCA s. f. art. (
Reg.) Tanana. –
Tanana +
suf. -ică.tananica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tananíca (dans) s. f. art., neart.
tananícă, g.-d. art.
tananíciitananica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TANANÍCA s. f. art. Tanana. —
Tanana +
suf. -
ică.