tanant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude;
p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival)
Material tanant. – Din
fr. tannant.tanant (Dicționar de neologisme, 1986)TANÁNT, -Ă adj. Care conține acid tanic. //
s.m. (
Chim.) Substanță care are însușirea de a tăbăci pielea; (
p. ext.) materie primă naturală care conține o astfel de substanță. [< fr.
tannant].
tanant (Marele dicționar de neologisme, 2000)TANÁNT s. m. substanță vegetală sau sintetică la tăbăcirea pieilor crude. (< fr.
tannant)
tanant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tanánt s. m.,
pl. tanánțitanant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude;
p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. — Din
fr. tannant.