suplu - explicat in DEX

suplu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÚPLU, -Ă, supli, -e, adj. 1. (Despre ființe) Cu mișcări grațioase; mlădios. ♦ (Despre lucruri) Flexibil, elastic. ♦ (Despre țesături) Moale, fin ♦ (Despre mers, mișcări) Ușor, vioi, elegant, grațios. 2. Fig. (Despre oameni) Care nu are o atitudine fermă, ușor adaptabil; acomodabil; servil. – Din fr. souple.

suplu (Dicționar de neologisme, 1986)
SÚPLU, -Ă adj. 1. Cu mișcări grațioase; mlădios, flexibil. 2. (Fig.) Lipsit de fermitate; servil; ușor adaptabil. [< fr. souple, cf. lat. supplex].

suplu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SÚPLU, -Ă adj. 1. (despre ființe) cu mișcări grațioase; mlădios; (despre lucruri) flexibil, elastic. 2. (fig.) lipsit de fermitate; servil; ușor adaptabil, docil. (< fr. souple)

suplu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
súplu (su-plu) adj. m., pl. súpli; f. súplă, pl. súple

suplu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÚPLU, -Ă, supli, -e, adj. 1. (Despre ființe) Cu mișcări grațioase; mlădios. ♦ (Despre lucruri) Flexibil, elastic. ♦ (Despre țesături) Moale, fin ♦ (Despre mers, mișcări) Ușor, vioi, elegant, grațios. 2. Fig. (Despre oameni) Care nu are o atitudine fermă, ușor adaptabil; acomodabil; servil. — Din fr. souple.