suporta - explicat in DEX

suporta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPORTÁ, supórt, vb. I. Tranz. 1. A îndura, a răbda, a suferi. ♦ A admite, a tolera, a îngădui. 2. A susține o greutate, o povară; a rezista la... ♦ A avea sau a lua în sarcina sa o obligație bănească. – Din fr. supporter.

suporta (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPORTÁ vb. I. tr. 1. A îndura, a suferi, a răbda. ♦ A da voie, a permite, a tolera. 2. A sprijini, a susține o greutate. ♦ A avea (sau a lua) în sarcina sa (obligații bănești). [P.i. supórt. / < fr. supporter, cf. lat. supportare].

suporta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPORTÁ vb. tr. 1. a îndura, a suferi, a răbda. ◊ a da voie, a permite, a tolera. 2. a sprijini, a susține o greutate. ◊ a avea (sau a lua) în sarcina sa (obligații bănești). (< fr. supporter, lat. supportare)

suporta (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
suporta, suport v. t. (pub.) a finanța.

suporta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suportá (a ~) vb., ind. prez. 3 supórtă; conj. prez. 3 să supórte

suportà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
suportà v. 1. a rezista: nu suport frigul; 2. a suferi cu răbdare: a suporta defectele cuiva.

suporta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPORTÁ, suport, vb. I. Tranz. 1. A îndura, a răbda, a suferi. ♦ A admite, a tolera, a îngădui. 2. A susține o greutate, o povară; a rezista la... ♦ A avea sau a lua în sarcina sa o obligație bănească. — Din fr. supporter.