suport - explicat in DEX

suport (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPÓRT, suporturi, s. n. Ceea ce susține sau sprijină un obiect; piesă sau dispozitiv care servește la susținerea unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ Fig. Ajutor, sprijin, reazem. – Din fr. support.

suport (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPÓRT s.n. Ceea ce susține, ceea ce sprijină un lucru, un obiect. ♦ Dispozitiv de susținere sau de sprijinire a unei alte piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ (Fig.) Sprijin, reazem, ajutor. [Pl. -turi (s.m.) -porți. / < fr. support].

suport (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPÓRT I. s. n. 1. ceea ce susține, sprijină un lucru, un obiect. ◊ dispozitiv de susținere a unei piese, a unui sistem tehnic etc. 2. parte a peliculei cinematografice pe care este aplicată emulsia fotosensibilă. 3. echipament, material destinat memorării, înregistrării informației în sistemele de calcul. 4. (fig.) sprijin, reazem, ajutor. II. s. m. (herald.) element exterior al unui blazon care pare a susține un personaj sau un animal. (< fr. support)

suport (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
suport, suporturi s. n. (pub.) sprijin financiar, finanțare.

suport (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
supórt s. n., pl. supórturi

suport (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
suport n. 1. ceeea ce susține un lucru și obiectul pe care se reazimă; 2. fig. reazim, protecțiune.

suport (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) *supórt n., pl. urĭ (fr. support, d. supporter, a suporta). Lucru pe care se sprijină altu (piedestal, soclu, proptea. V. port 2): suporturile uneĭ bolte. Fig. Sprijin, lucru saŭ persoană pe care te poți baza.

suport (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) *supórt și -éz, a -á v. tr. (fr. supporter, d. lat. sup-portare, d. sub, dedesupt, și portare, a purta. V. port 1). Țin, sustin: un stîlp care suportă o boltă. Fig. Rezist: cu haĭna asta suport frigu. Îndur, sufer: a suporta sărăcia. Tolerez: eŭ nu suport asta.

suport (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPÓRT, suporturi, s. n. Ceea ce susține sau sprijină un obiect; piesă sau dispozitiv care servește la susținerea unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ Fig. Ajutor, sprijin, reazem. — Din fr. support.