spectroscopic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SPECTROSCÓPIC, -Ă, spectroscopici, -ce adj. Care aparține spectroscopiei, privitor la spectroscopie; care se face cu ajutorul spectroscopului. –
Fr. spectroscopique.spectroscopic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPECTROSCÓPIC, -Ă, spectroscopiei, -ce, adj. Care aparține spectroscopiei, privitor la spectroscopie; care se face cu ajutorul spectroscopului. – Din
fr. spectroscopique.spectroscopic (Dicționar de neologisme, 1986)SPECTROSCÓPIC, -Ă adj. Referitor la spectroscopie. [< fr.
spectroscopique].
spectroscopic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!spectroscópic (-tros-co-/-tro-sco-) adj. m.,
pl. spectroscópici; f. spectroscópică, pl. spectroscópicespectroscopic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPECTROSCÓPIC, -Ă, spectroscopici, -ce, adj. Care aparține spectroscopiei, privitor la spectroscopie; care se face cu ajutorul spectroscopului. — Din
fr. spectroscopique.