specul - explicat in DEX

specul (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SPÉCUL, specule, s. n. Instrument chirurgical cu care se lărgesc anumite cavități ale organismului omenesc, spre a putea fi examinate mai bine. [Var.: spéculum s. n.] – Fr. spéculum (lat. lit. speculum).

specul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPÉCUL, specule, s. n. Instrument chirurgical cu care se lărgesc și se examinează (într-o oglindă) anumite cavități ale organismului omenesc. [Var.: spéculum s. n.] – Din lat. speculum, fr. spéculum.

specul (Dicționar de neologisme, 1986)
SPÉCUL s.n. Instrument chirurgical folosit pentru a lărgi sau pentru a deschide anumite cavități ale organismului (nas etc.) cu scopul de a le putea examina mai bine. [Var. speculum s.n. / < fr. spéculum, cf. lat. speculum – oglindă].

specul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPÉCUL s. n. instrument chirurgical pentru a lărgi sau a deschide anumite cavități ale organismului, spre a le putea examina mai bine. (< fr. spéculum, lat. speculum)

specul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spécul s. n., pl. spécule

specul (Dicționaru limbii românești, 1939)
*spécul n., pl. e (lat. speculum, oglindă). Oglingioară p. uzu dentiștilor și medicilor.

specul (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
specul m. oglindă: (rază) ce'n speculi resfrânte lumina îndoios BOL.

specul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPÉCUL, specule, s. n. Instrument chirurgical cu care se lărgesc și se examinează (într-o oglindă) anumite cavități ale organismului omenesc. [Var.: spéculum s. n.] — Din lat. speculum, fr. spéculum.