spectrometru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SPECTROMÉTRU, spectrometre, s. n. Instrument folosit pentru studiul spectrelor
(1) prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru. –
Fr. spectromètre.spectrometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPECTROMÉTRU, spectrometre, s. n. Instrument folosit pentru studiul spectrelor (
1) prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru. – Din
fr. spectromètre.spectrometru (Dicționar de neologisme, 1986)SPECTROMÉTRU s.n. 1. Instrument pentru studiul spectrelor prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru.
2. Instalație complexă folosită în fizica nucleară pentru studierea spectrului de viteze sau de energii ale particulelor. [< fr.
spectromètre, cf. lat.
spectrum – spectru, gr.
metron – măsură].
spectrometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPECTROMÉTRU s. n. 1. aparat în spectrometrie. 2. aparat în fizica nucleară pentru studierea spectrului de viteze sau de energii ale particulelor. (< fr.
spectromètre)
spectrometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPECTROMÉTRU, spectrometre, s. n. Instrument optic folosit pentru studiul spectrelor (
1) prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru. — Din
fr. spectromètre.