spectrometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPECTROMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor de utilizare a spectrometrelor. ♦ Comparare a intensităților luminoase a două radiații monocromatice. – Din
fr. spectrométrie.spectrometrie (Dicționar de neologisme, 1986)SPECTROMETRÍE s.f. (
Fiz.) Tehnică de măsurare a liniilor spectrelor și a lungimilor lor de undă. ♦ Comparare a intensităților luminoase a două radiații monocromatice. [Gen.
-iei. / < fr.
spectrométrie].
spectrometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPECTROMETRÍE s. f. 1. tehnică de măsurare a liniilor spectrelor și a lungimilor lor de undă. 2. comparare a intensităților luminoase a două radiații monocromatice. (< fr.
spectrométrie)
spectrometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPECTROMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor de utilizare a spectrometrelor. ♦ Comparare a intensităților luminoase a două radiații monocromatice. — Din
fr. spectrométrie.