spectru - explicat in DEX

spectru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPÉCTRU, spectre, s. n. 1. Ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiții determinate, o mărime dată. ♦ Ansamblul imaginilor obținute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiației electromagnetice complexe. ♦ Totalitatea liniilor de fluid în mișcare, a liniilor de câmp dintr-un magnet etc. ♦ Totalitate a radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc, dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență (și înregistrate). 2. Fantasmă, fantomă. ♦ Fig. Ceea ce produce îngrijorare, spaimă; pericol iminent. – Din fr. spectre, germ. Spektrum.

spectru (Dicționar de neologisme, 1986)
SPÉCTRU s.n. 1. Ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite care alcătuiesc o radiație electromagnetică complexă. ◊ Spectru atomic = spectru creat prin tranziții electronice în atomii elementelor; spectru molecular = spectru creat prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor aflate în stare liberă. ♦ Ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate. 2. Totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență. ◊ Spectru solar = spectrul radiației emise de Soare. 3. Fantomă, vedenie, fantasmă. ♦ (Fig.) Ceea ce produce spaimă; pericol iminent. 4. Spectru floristic = raportul cantitativ, exprimat în procente, dintre familiile de plante care formează flora unui anumit teritoriu. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / cf. fr. spectre, lat. spectrum].

spectru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPÉCTRU s. n. 1. ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate. ◊ ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite cu o radiație electromagnetică complexă. ♦ ~ atomic = spectru prin tranziții electronice în atomii elementelor; ~ molecular = spectru prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor în stare liberă. ◊ totalitatea aspectelor sub care se prezintă ceva. 2. totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență. ♦ ~ solar = spectrul radiației emise de Soare. 3. fantomă, vedenie, fantasmă. ◊ (fig.) ceea ce provoacă îngrijorare, spaimă; pericol iminent. 4. proporție procentuală a diverse categorii ecologice de specii dintr-un teritoriu sau dintr-o biocenoză. (< fr. spectre, lat. spectrum, germ. Spektrum)

spectru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spéctru s. n., art. spéctrul; pl. spéctre

spectru (Dicționaru limbii românești, 1939)
spéctru m. (ca monstru) și (mai rar) n., pl. e (lat. spectrum, d. spécere, a privi). Nălucă, vedenie, arătare (stahie, strigoĭ): țăraniĭ cred în spectrĭ. Fig. Sperietoare: spectru războiuluĭ. Om foarte slab și deșirat: a ajunge un adevărat spectru. S. n. Fiz. Spectru solar, razele colorate care rezultă din descompunerea luminiĭ solare.

spectru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spectru n. 1. figură fantastică, fantomă: nimeni nu mai crede în aparițiuni de spectre; 2. fig. persoană înaltă, palidă și slabă: doi spectri gemeni mănați de o vijelie AL.; 3. Fiz. spectru solar, imagine prelungită ce produce o fâșie de raze solare trecând prin o prismă de cristali colorile spectrului solar sunt: violet,indigo, albastru, verde, galben, portocaliu și roșu.

spectru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPÉCTRU, spectre, s. n. 1. Ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiții determinate, o mărime dată. ♦ Ansamblul imaginilor obținute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiației electromagnetice complexe. ♦ Totalitatea liniilor de fluid în mișcare, a liniilor de câmp dintr-un magnet etc. ♦ Totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc, dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență (și înregistrate). 2. Fantasmă, fantomă. ♦ Fig. Ceea ce produce îngrijorare, spaimă; pericol iminent. — Din fr. spectre, germ. Spektrum.