spectroscop (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SPECTROSCÓP, spectroscoape, s. n. Instrument cu care se examinează și se studiază experimental spectrele
(1) corpurilor. –
Fr. spectroscope ( <
gr.).
spectroscop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPECTROSCÓP, spectroscoape, s. n. Instrument optic cu care se examinează și se studiază vizual spectrul luminii. – Din
fr. spectroscope.spectroscop (Dicționar de neologisme, 1986)SPECTROSCÓP s.n. Instrument optic folosit pentru observarea spectrelor luminoase. [< fr.
spectroscope, cf. lat.
spectrum – spectru, gr.
skopein – a cerceta].
spectroscop (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPECTROSCÓP s. n. aparat folosit în spectroscopie. (< fr.
spectroscope)
spectroscop (Dicționaru limbii românești, 1939)*spectroscóp n., pl.
oape (d.
spectru și -
scop din
micro-scop. V.
scop).
Fiz. Aparat de studiat diferite spectre, maĭ ales în dispozițiunea razelor pe care le prezentă:
pin spectroscop s’a putut determina compozițiunea chimică a soareluĭ.spectroscop (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spectroscop n. instrument de optică cu care se studiază spectrul format de lumină al unui corp depărtat (planetă, stea).
spectroscop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPECTROSCÓP, spectroscoape, s. n. Instrument optic cu care se examinează și se studiază vizual spectrul luminii. — Din
fr. spectroscope.